"Perfectionist sau nu, Emilian Galaicu-Paun e unul dintre cei mai culti (ba chiar oculti) poeti romani contemporani...Cat despre titlul cartii, Arme graitoare (decalc din frantuzeste: armes parlates), semnificatia-i e aceea din, intre altii, marele Hasdeu (cf. Etymologicum, s. Basaraba), transprutic, si el, ca em. g.-p.,-anume: "Se stie ca si in veacul de mijloc o mare parte din marci(le) nobilitare erau ceea ce se numeste in eraldica "armes parlantes", "figurae paronomasticae", adeca pe pecete sau pe steag figuraru lucruri al caror nume, peste tot sau macar intrucatva, aducea aminte de numele familiei nobile respective."
Serban Foarta
Deschide cartea.

Dosar de presă:

Book launch organized by RCINY. The anthology represents a joint effort to bring one of the most significant recent Eastern European literary phenomena – Romanian post-communist poetry – to U.S. readers. Published by Talisman House, with funding from RCI’s Translation and Publication Support Program, the anthology coordinated by Doru Paul Mugur gathers more than 40 [...]
Răzvan Țupa, ianuarie 2012, www.poetic.ro

Basarabia poeziei genuine și premoderne a lui Grigore Vieru sau Nicolae Dabija se sincronizează dintr-odată prin Emilian Galaicu-Păun cu avangarda poeziei scrise în România. Lasând la o parte debutul repudiat de autor, care va aprecia ulterior că a „pășit cu stângul“, si începând cu „Abece-dor“ (1989) și mai ales cu „Levitații deasupra hăului“ (1991), primul volum receptat propriu-zis în România, critica a putut observa dublul caracter neoexpresionist și oracular, ce derivă o „grafie a spaimei și a neliniștii“ dintr-o poetică bazată pe o „religie a rostirii, pe o investitură“ (Al. Cistelecan). Poemele sunt supuse unei compresii ermetizante și unei reducții eliptice în urma cărora suferă nu sensul, ci habitudinile leneșe.
Mihai Iovanel, revista Cultura, decembrie 2011

Nu proza mea continuă o experiență poetică, ci poezia se hrănește din proză: fiecare poem se construiește pe osatura unui fapt de viață (în proză), cristalizîndu-se momentan (de la Faust-ul goethean citire: „verweile doch, du bist so schon!“) atunci cînd limbajul – și abia acum începe poezia! – atinge ceea ce s-ar numi point de mire.
Interviu realizat de Mihail Vakulovski cu Em. Galaicu-Păun, iulie 2011,
Observator cultural

Emilian Galaicu-Păun - Poetry translated by Adam J. Sorkin & Claudia Serea
Martie 2011, site de cultura www.connotationpress.com

It is for this reason that I prefer to talk with or about big writers or affiliate myself to different literary groups rather than subscribe to the academic chorus conducted by the centre.
SJ Fowler, ianuarie 2011, revista 3:am magazine

 ...nu încape îndoială în privinţa faptului că poetul îşi selectează cititorii, fără a risca pe contul poeticităţii, dar condamnându-l pe morfologul „prin cumul gropar” ce-şi impune o cruntă acţiune: „sensu-ngropat în cuvânt să rămână / nepătruns de prostime şi ploi (...)”.
Viorica-Ela Caraman, decembrie 2010, revista Limba romana

Versul ramificat de obicei al poemelor cotrobaieste in toate cotloanele micii/marii experiente de viata care se transmite, intre garzi carturaresti, ca pentru a exploata orice zvacnet propus transcrierii pe pagina, cu constiinta concurentei imediate a „literei”, inregistrata insa, cum spuneam, fara mari nelinisti...
Ion Pop, noiembrie 2010, revista Tribuna

Avem la Emilian Galaicu-Păun o atingere care face rapid banalul cotidian să decoleze în sfere poeticului, ca în (po)em cu vedere de stînga, dar şi inteligenţa / priceperea de a-l aduce înapoi pe pămînt, îmbogăţit de scurta călătorie la mare înălţime: “a scrie cum ai respira”.
Romulus Bucur, septembrie 2010, revista Arca

Poemele lui G.-P. se individualizează printr-o autoreferenţialitate la „gradul 3”, am putea spune: „materialitatea textului” este la el erotizată, în timp ce corpul este reprezentat metaforic ca un text (şi un palimpsest).
Petru Negură, august 2010, blog www.petrunegura.blogspot.com

Neobișnuit poet acest Emilian Galaicu-Păun! Știu că fiecare poet e neobișnuit, unic etc. Totuși în cazul lui ciudățeniile sînt mai multe și mai mari, efortul cititorului de a-l descifra este substanțial deși, la un anumit nivel, poezia sa poate „trece rampa” într-un recital la prima audiție.
Horia Gârbea, iulie 2010, blog www.horiagarbea.blogspot.com

Când mai toată lumea cheamă pe toată lumea la arme, Emilian Galaicu-Păun ne cheamă la carte. N-ar fi rău să dăm curs invitației lui Cher poète . 
Dorin Tudoran, mai 2010, blog www.dorintudoran.com

Mi-am ingaduit eu insumi sa vorbesc altadata de o structura oximoronica a temperamentului poetic al lui Galaicu-Paun: pe de o parte, o electricitate imaginativa care se angajeaza spontan in stihiale, pe de alta parte o poetica de migala, devotata jocurilor lexicale si celor mai subtile legaturi simbolice; un artizanat de detalii, asadar, contrapunctand o impetuozitate vizionara.
Al. Cistelecan, mai 2010, revista Cultura

Chiar numele poetului este scris cu graffiti pe zid, el devenind: em. g.-p., care este „un om propoziție”. Pentru acest tip de om îmbibat în poezie, literele sunt cicatrice lăsate de trecerea timpului pe carnea autorului; de fapt asistăm la derularea unei vieți pierdute la cărți... „la cărți de citit. de scris, viața”.
Doru Pop, martie 2010, revista Steaua

Nominalizările juriului (Mircea V.Ciobanu, președinte) pentru premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2009.
Gheorghe Erizanu, martie 2010, blog www.erizanu.cartier.md

Cartea a fost nominalizata la Premiile Observator Cultural, editia a IV-a, sectiunea Poezie.
Vasile Ernu, martie 2010, blog www.ernu.ro

...scriam (parafrazîndu-l pe Emilian Galaicu-Păun, care, la rîndu-i, îl parafraza pe Durrell – „A scrie un poem e ca şi cum ai încerca să prinzi o şopârlă fără să-i rupi coada”) că încercarea de a înţelege poezia autorului Yin Time-ului (-lor?) e asemeni efortului de a prinde o şopîrlă fără să-i rupi coada.
Lucia Țurcanu, februarie 2010, revista Vatra 

Tot mai exigente / mai subţiri cărţile poetului, iar, cu o lamă desenată pe copertă, Arme grăitoare, ultimul „raport literar” al lui E.G.P., are grosimea unei casete de lame de ras. Până la consistenţa unei singure lame mai este, dar tendinţa e vizibilă...
Mircea V. Ciobanu, ianuarie 2010, Romania literara

Întîiul, Foarţă, scriind despre al doilea, Galaicu, într-o postfaţă intitulată La închiderea ediţiei, încearcă să facă figură onorabilă indicîndu-l pe confrate drept „unul dintre cei mai dificili poeţi ai noştri”, „contradictoriu în exces”, „un oximoronic” cu vers „preaplin, altminteri, de trimiteri, multe, foarte multe, livreşti obscure sau absconse”, „unul dintre cei mai culţi (ba chiar oculţi) poeţi români contemporani”.
Ion Bogdan Lefter, decembrie 2009, www.artactmagazine.ro

JURNALUL a desemnat „Arme graitoare” de Emilian Galaicu-Paun drept cea mai buna carte de poezie a anului.
Irina Nechit, decembrie 2009, Jurnal de Chisinau

Publicate initial in revista ardeleana Vatra, poemele lui Emilian Galiacu Paun, invoalte in trimiteri livresti, nu pot fi intelese daca nu stii cine e, de fapt, Joseph Grand, de exemplu, la care personajul liric “merge neanuntat intr-o vizita,” dar daca am reduce poezia sa doar la jocurile intertextuale si metatextuale am saraci-o foarte mult, intucit jocurile de cuvinte sau citatele spumoase nu sunt decit o pojghita in spatele careia descoperim o poezie de dragoste suculenta si debordanta.
Dumitru Crudu, decembrie 2009, Europa Libera
Video Jurnal TV