Traducere din franceza.
Coordonator traduceri: Sorina Danaila.
Traduceri de Cezar Sandu, Alexandra Sandu, Luiza Vasiliu, Raluca Virlan.
Jurnalul lui Andre Gide, este prima traducere romaneasca integrala, a fost efectuata dupa editia in doua volume, din 1996, respectiv 1997, de la Gallimard, din colectia „Bibliotheque de la Pleiade", figurind cu numarul 54, editie la care au lucrat multi ani gideologii Eric Marty si Martine Sagaert. In timp ce prima editie a jurnalului (1946) acoperea numai perioada 1939-1942, iar a doua editie – perioada 1889-1939 (primul volum) si 1939-1949 (al doilea volum), ultima editie acopera intregul traseu diaristic al scriitorului parizian, 1890-1925 (primul volum) si 1926-1950 (volumul al doilea).
Pentru o mai buna manevrabilitate profesionala, dar si pentru o mai lejera flexibilitate in cazul celor care pur si simplu iubesc textele lui Gide, Editura Cartier a decis sa mearga pe solutia unei editii in patru volume. Una e sa lucrezi cu doua volume a cite o mie si mai bine de pagini fiecare, alta e sa rasfoiesti un op de dimensiuni mai friendly, una e sa cari dupa tine, la scoala sau in masina, un ceaslov cit un munte, alta e sa ascunzi in geanta ta, fara sa te doara umarul, un fascicul substantial – adevarata felie din viata unui om.
Volumul I cuprinde anii 1890-1913. 784 pag.- ISBN 978-9975-79-528-9
Volumul II cuprinde anii 1914-1925. 636 pag.- ISBN 978-9975-79-530-2
Volumul III cuprinde anii 1926-1936. 684 pag.- ISBN 978-9975-79-531-9
Volumul IV cuprinde anii 1937-1950. 672 pag.- ISBN 978-9975-79-532-6
Dosar de presa:
Apariţia integralei jurnalului lui André Gide, la editura basarabeană Cartier - patru volume groase, intimidante, într-un tiraj mic, de 800 de exemplare -, constituie negreşit un eveniment: oricît de prăfuită ar fi mare parte din opera celui supranumit altădată "contemporanul capital" sau "demoralizator al tineretului".
Mircea Lazarnoiu, martie 2009, Romania literara
Anume foamea de autenticitate, exfolierea ostentativă a eului în pagină, cu splendorile şi mizeriile unei fiziologii în sălbatică derivă, sinceritatea frizând masochismul, sfidând morala, cutumele, estetica epocii.
Dan C. Milailescu, februarie 2009, EVZ
E o carte ce nu poate lipsi din biblioteca cititorilor adevarati.
Ciprian Macesaru, februarie 2009, Sapte seri
Trece printre marii modernişti şi scriitorii blestemaţi, se strecoară printre cei care au avut dreptate şi cei care au greşit. Nu e nici Valéry, maestrul şi filozoful, nici rebelul nebun Antonin Artaud; nici mogulul literelor Sartre, dar nici vreun Orwell. Nici homosexualitatea, nici ateismul nu l-au propulsat printre antimodernii secolului trecut, şi nici refuzul convertirii la catolicism, în momentul în care statul francez se separă de Biserică, în 1905 (Claudel încearcă degeaba), nu face din el un Raskolnikov.
Alexandru Matei, ianuarie 2009, TimeOut
Maître a penser pentru unii, autor prohibit pentru alţii, Andre Gide nu este doar cel de-al 7-lea francez laureat al Premiului Nobel, dar şi primul scriitor publicat – în timpul vieţii sale! – în colecţia Pleiade a editurii Gallimard, şi nu cu roman, teatru sau eseu – genuri ce l-au consacrat –, ci cu un impunător Jurnal, pe care-l ţine din 1887.
Emilian Galaicu-Păun, decembrie 2008, Jurnal de Chisinau
