„Personajul poemelor nescrise îi seamănă probabil prin ceva autoarei, dar în partea retrasă timid între „tăceri babilonice”, între ezitări, autocontestări și contestări ritualice din afară, pe care ea însăși le regizează până la dezagregare – „am ieșit un praf atât de mărunt/ o minune de pulbere rafinată”. E ca fața nevăzută a Lunii. Căci la vedere avem un om care mi s-a părut întotdeauna hotărârea însăși, ba poate cu ceva fibră de oțel în el, deoarece l-am văzut gata să-și apere adevărul fără aproximări.” Eugen Lungu
Deschide cartea.
Deschide cartea.
Dosar de presă:
Nicolae Roibu, iunie 2010, Timpul
Cartea de poezie a anului 2010
Dumitru Crudu, decembrie 2010, Timpul
Încă o carte „cromatică”, în titlu, copertă ş.a.m.d. (Exerciţiul cromatic nu e accidental, există un grupaj întreg care testează valenţa poetică a culorilor, poeme în vernil; galben pastel; alb tăbăcit; roşu acrilic; verde vâscos…). Într-un sens, aceeaşi fază de „tranziţie”: poezie minimalistă placată pe jocurile livreşti, textuale, postmoderne.
Mircea V. Ciobanu, septembrie 2010, Sud-Est Cultural
La rândul său, Emilian Galaicu-Păun a spus că Maria Şleahtiţchi este poetă care vine firesc dinspre cultură. „Când spun firesc, mă gândesc la acel univers rustic, care este hiperprezent în textele sale. Când vorbesc despre cultură, mă gândesc la autoarea unor studii profesioniste făcute la cel mai înalt nivel şi această îmbinare - dintre firescul trăirilor şi omul de bibliotecă - la ea a dat un cocktail care împuşcă, după cum s-a văzut.Mircea V. Ciobanu, septembrie 2010, Sud-Est Cultural
Textele din ciclul Oleandrii mă strigă roz invocă făptura mamei, trecută dincolo; sînt, de fapt, mesaje onirice venite de la cea pentru care „lipsa trupului” e „pierderea mea cea mare” („draga mea/ a mă reîntrupa nu pot/ inconsistenţa e/ singura mea povară”).
Lucia Ţurcanu, iulie 2010, Jurnal de Chişinău
Lucia Ţurcanu, iulie 2010, Jurnal de Chişinău
Nicolae Roibu, iunie 2010, Timpul
E ca fața nevăzută a Lunii. Căci la vedere avem un om care mi s-a părut întotdeauna hotărârea însăși, ba poate cu ceva fibră de oțel în el, deoarece l-am văzut gata să-și apere adevărul fără aproximări.
Andra Rotaru, aprilie 2010, www.agentiadecarte.ro
