Traducere din bulgară de Cătălina Puiu

„[Un roman] pe cât de natural, pe atât de intelectual!”
The Guardian

„O lucrare debordând de umor și melancolie.”
The Times
Deschide cartea.

Tot scriind despre nimic, autorul tocmai a câştigat un pariu literar. Cu Flaubert!
Emilian Galaicu-Păun, decembrie 2011, www.europalibera.org

Traducere și note de Dorin Onofrei

Kafka instant a lui Zaza Burciuladze este o culegere de halucinaţii, un narcocomics alcătuit din citate, imagini şi continuări ale discuţiilor lui Venecika Erofeev cu îngerii, din care reiese că durata creaţiei e limitată, descompunerea e veşnică, dar aceasta nu înseamnă nicidecum că disperarea nu înveseleşte sufletul autorului şi pe cel al cititorului.
Vladimir Ţîbulski
Deschide cartea.

Traducere din rusă și note de Vladimir Bulat

(După Patologii) se aștepta ca Prilepin să vină cu o nouă carte despre război. Dar a scris un roman despre tânăra generație. Nu există acțiuni militare în sensul obișnuit al cuvântului în noua sa carte; și totuși, Sankea este despre război. Despre o luptă necruțătoare și zadarnică pe care noua generație - a celor de 20 de ani - o poartă cu propria lor țară, cu regimul politic, și cu ea însăși.
Cultura
Deschide cartea. 

Dosar de presă:

Un roman complex, foarte contemporan, chiar dacă pe alocuri tradiția marilor romane rusești se strecoară printre cuvinte și fraze...
Vladimir Bulat, noiembrie 2011, blogul www.ochiuldeveghe.over-blog.com

Prima carte a lui Prilepin tradusă în româneşte este Sankea, un roman publicat acum 5 ani care a ajuns la zece ediţii în Rusia. Vioiciunea şi tematica amintesc de un Malraux de tinereţe (Calea Regală). Cum treci, într-un regim opresiv, de la gânduri radicale, la fapte radicale şi, într-un final, la cum treci la proteste care încep să fie judecate drept terorism?
Costi Rogozanu, noiembrie 2011, www.voxpublika.realitatea.net

Traducere de Corina Ungurean

Într-adevăr, cuceritor, acest Fernand Combet, care luptase din răsputeri timp de cinci ani ca să-și ducă la bun sfârșit cartea. Ani ai unui ascet care purifică, suprimă și făurește o formă captivantă ce avea să șocheze epoca. Căci în acele vremuri de după război, de avânt economic și de război rece, toate la un loc, SchrummSchrumm vine de-a rostogolul ca o carte cumplită, solidă, noduroasă. Nebunia aparent administrativă – și asta amintește ceva – este aceea a unui veac ce o ia la vale, care nu se mai stăpânește, un veac ale cărui schije ne ating și ne rănesc.
Deschide cartea.

Dosar de presa:

2010: un an prolific in traduceri
Silvia Dumitrache, ianuarie 2011, Observator cultural

O carte cu multiple sensuri, o proză despre teroare, moarte şi destin, absurdul făcîndu-şi de cap la tot pasul, unde logica devine ceva ilogic şi minciuna, o banalitate a cotidianului.
Cristina Manole, septembrie 2010, Observator cultural

A reda trama naraţiunii – ca orice parabolă, scrierea are o linie de subiect bine conturată – echivalează cu decuparea unor siluete; or, personajele sunt bine reliefate, iar linia melodică dacă nu polifonică, cel puţin contrapunctică.
Emilian Galaicu-Paun, martie 2010, Radio Europa Libera

Fără să fie o carte plăcută pentru cei care ar căuta în paginile ei o lume idilică, ea se individualizează mai degrabă printr-un umor negru, unde totul este proiectat, construit şi cântărit. Criticii literari îi atribuiau scriitorului reminiscenţe stilistice din Kafka, datorită personajelor care păreau prinse în situaţii şi sisteme fără ieşire.
Martie, 2010, agentia de stiri online si comentarii dedicata industriei editoriale din Romania Agentia de carte

Traducere din franceza de Sorina Danaila
Text stabilit si adnotat de Laurent si Véronique Boyer

Acest jurnal acopera ultimii ani ai vietii lui Paul Morand, din iunie 1968 pana in aprilie 1976: treizeci si doua de caiete manuscrise, incredintate Bibliotecii Nationale, si un ultim caiet neterminat, care face parte din fondul Morand, recuperat dupa moartea lui de Biblioteca Institutului Francez.
Potrivit dorintei autorului, continutul acestora nu trebuia sa fie consultat si nici publicat inainte de anul 2000. El voia sa le puna astfel la adapost de indiscretiile si comentariile contemporanilor sai. Autorul destina cititorilor de azi – o epoca inca indepartata pentru el, pe atunci – aceasta marturie a unui om animat de placerea de a scrie in deplina libertate.
Jurnalul inutil, al carui titlu este imprumutat dintr-o tirada celebra din Nunta lui Figaro, da replica, o jumatate de secol mai tarziu, Jurnalului unui atasat de ambasada, care dateaza din anii 1916 si 1917. Aceste note redactate zilnic, fara a fi recitite sau corectate, amesteca intalniri, citate, reflectii personale asupra problemelor de actualitate la acea vreme si evocari ale trecutului, lecturi si calatorii. Scris cand cu carioca, cand cu pixul, cand cu stiloul sau cu creionul, insotit de foi volante, de pagini smulse din carnete, de fotografii, de articole taiate din ziare, de scrisori prinse cu bold (unele, din diverse perioade, sunt reunite in Anexele volumului II sau figureaza in Indexul general), acest Jurnal se prezinta ca o lucrare destul de asemanatoare cu un colaj pictural. El contine chiar si cateva desene facute de mana, zeci de carti postale si hartii cu antet ale hotelurilor din toate tarile lumii. Cosmopolit, la fel ca autorul sau, dezvaluind, asa cum el insusi o scrie, dorinta nestramutata a acestuia „de a fi altundeva”. Deschide cartea.

Dosar de presa:
Ţinut în ultimii opt ani de viaţă, Jurnalul inutil, ironic numit astfel, amestec de reflecţii asupra evenimentelor contemporane, amintiri, anecdote şi portete, pe un ton dezabuzat, a fost mult comentat în Franţa în momentul publicării (2001); atenţia acordată pare astăzi cu totul excesivă.
Mircea Lazaroniu, februarie 2010, Romania literara

Întâmplător sau nu, gestul editurii “Cartier” are o încărcătură simbolică, recuperatoare. Cele două mii de pagini vin, parcă, să suprime, cu prezenţa lor masivă, tăcerea compactă de până acum din jurul acestui autor de un farmec seducător, irezistibil.
Andrei Țurcanu, ianuarie 2010, Capitala