Editura Cartier
Vineri, 06 Decembrie 2019
 
Colecții

Colectia CARTIER Rotonda

Mihail Sebastian, ziarist la Cuvîntul
„Crede cineva, are cineva stupiditatea de a crede că ofal­si­ficare grosolană poate să suprime o realitate?”
 Laszlo Alexandru 

 
„Laszlo Alexandru s-a apucat de treabă și a scris un volum de eseuri despre același Mihail Sebastian portretizat de Marta Petreu cu 10 ani în urmă. Dar este un volum în oglindă! Laszlo îl citește pe evreul brăilean dornic de afirmare, într-o cheie răsturnată, așa cum, de altfel, sugera chiar Marta Petreu că ar fi posibil. Scrierea lui este alertă, polemic-academică și plină de argumente.”
 Alexandru Florian
260 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-86-381-0


Lagărul 33 începe cu povestirea unui episod dramatic și tăcut din cel de-al Doilea Război Mondial: masacrul prizonierilor de război din Lagărul 33 de lângă Bălți. 
E un roman dureros și fermecător în care realitatea alternează cu fantezia într-un mod sublim, delicat și convingător. Este o carte care revendică valoarea mărturiei istorice în speranța că sacrificiile atâtor oameni uitați vor rămâne ca un avertisment pentru generațiile viitoare, astfel încât ororile de cândva să nu se mai repete niciodată.
 Protagonistul romanului, Vittorio Monttini, prizonier de război de origine italiană, este unul dintre puținii supraviețuitori ai hecatombei de la Bălți. Acesta se salvează ieșind cu greu dintr-o groapă comună și evadând din lagăr, după care trece printr-un lung delir provocat de glonțul din omoplat și tifosul exantematic. Când se întremează de-a binelea și decide să se predea autorităților, este deportat în Siberia împreună cu familia care l-a salvat. Astfel rămâne prizonier pentru toată viața într-o țară străină, cu un sistem ostil, în care este prins ca într-un con vulcanic.” 
Lilia Bicec-Zanardelli
220 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-86-380-3


Jurnal la sfîrșitul lumii e o cronică subiectivă la cald, alcătuită din consemnări «facebook-iste» ale ultimilor ani din România noilor conflicte ideologice (2014–2018). O nouă formulă de «literatură totală» made in Vasile Ernu. E, de fapt, o abordare eseistică directă a nevrozelor vieții noastre publice, împănată cu digresiuni confesive savuroase, cu reflecții antropologice despre lumea Estului postsovietic și, nu în ultimul rînd, despre puterea subversivă a literaturii. O terapie mentală de șoc pentru toate opțiunile ideologice (benefică, indiferent de efectele adverse) care nu ratează aproape nimic important din ce ni se întîmplă în spațiul public. Autorul e, am mai spus-o, un postimperial antihegemonic, a cărui gîndire critică neînregimentată provoacă toate taberele; un contrabandist de idei în răspăr care sparge, surîzător, liniile de front; nu un activist subordonat unei ideologii (ca «om de stînga» asumat ce se află), ci un gînditor social independent și un umanist paradoxal, cu o inteligență artistică și o mobilitate intelectuală ieșite din comun. Are în dotare o înțelepciune jucăușă de țadik, o versatilitate bonom-ironică și o știință dezarmantă în a dribla ideile primate. Inclusiv pe cele despre sfîrșitul lumii și al istoriei, care se tot amînă. Autorul acestei cărți spunea cîndva despre I.L. Caragiale că este cel mai bun scriitor politic al nostru. Eu cred că Ernu – un est-caragialian trecut prin Ilf și Petrov, vecin cu «extremismul de centru» al lui Radu Cosașu – este cel mai bun scriitor politic al literaturii române de azi.” Paul Cernat
468 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-86-373-5


 „Acesta e miezul iradiant – și inexorcizabil, de fapt – al poeziei lui Emilian Galaicu-Păun: coincidența dintre naștere și moarte, inseparabilitatea, indistincția lor.”
Al. Cistelecan

144 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-86-354-4


„«Oamenii trosnesc de bucurie când o zăresc», scrie Polina Cupcea în textul «Medic la sat. Scor 1:6», despre Elena Ivanschi, doctorița de familie care trebuie să se îngrijească de sănătatea și bolile a 5000 de trupuri și suflete. Cam același lucru îl pățește cititorul când dă peste reportajele și portretele Polinei, o jurnalistă teribilă, cu un scris limpede și drept-la-țintă și o atenție stăruitoare pentru partea invizibilă a lumii în care trăim. Polina știe să spună povești, știe să scrie la fel de bine și despre violență, și despre bunătate, știe să asculte. Avem nevoie de textele ei care scot la lumină o lume făcută din nedreptate și neputință, așa cum 5000 de trupuri și suflete au nevoie de un doctor bun.
Luiza Vasili 

 „Un reporter bun face două lucruri: în orice loc în care merge, stă, vede și ascultă. Iar apoi, după ce a strâns suficient material, transformă o poveste particulară într-una universală. Polina Cupcea nu doar că le face pe amândouă, dar lumea pe care alege s-o exploreze e a celor pe care societatea moldovenească a ales – din rea-voință ori din neputință – să-i abandoneze. Sunt oameni ce trăiesc de azi pe mâine, mame singure, femei-polițist, medici de țară, copii scăpați printre degetele sistemului. Însă Polina le redă demnitatea lăsându-i, timp de pagini întregi, să trăiască alături de noi și să ne vorbească. Gingășia cu care reporterul se uită la cei nevăzuți și îi ascultă pe cei neascultați e rară. Șansa de a avea o zi de mâine mai bună nu e doar a noastră, a celor mai privilegiați – e a tuturor, și reportajele Polinei ne reamintesc asta.” 
Cristian Lupșa
164 pag. Format 130x195. Broșat. ISBN 978-9975-86-349-0

2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... ultima 


 
Oferta Romania
Oferta R. Moldova


 

 

© 2007-2019 Design: Editura Cartier, Web Hosting si CMS: Adpixel