(...) am dorit sa string intr-o carte nume reprezentative ale culturii romane (Nicolae Manolescu, Matei Calinescu, Mihai Sora, Matei Visniec, Antoaneta Ralian, Andrei Plesu, Andrei Serban, Livius Ciocarlie, Paul Cornea, Alexandru Paleologu, Gabriela Adamesteanu, Gheorghe Craciun, Dumitru Tepeneag, Nora Iuga, Gabriel Liiceanu, Gabriela Melinescu, Stefan Agopian, Mircea Cartarescu, Neagu Djuvara, Gelu Ionescu, Petru Cimpoesu, Bujor Nedelcovici, Mircea Horia Simionescu, Victor Rebengiuc, Marcel Iures). Sint personalitati care pot depune marturie despre timpul tumefiat in care ne miscam, despre tranzitia apasatoare, despre balansul intre doua lumi: comunista si postcomunista. Selectia mea a urmarit ca, prin aceste interviuri, sa arat care au fost si sint personajele acestei lumi, marile teme, marile framintari, ce placeri, ce idiosincrazii, ce obsesii exista in cultura romana de azi. Ovidiu Simonca
Deschide cartea.

Dosar de presa:
"Pot sa va mai enervez cu ceva?", va reamintesc ca ne întreba Ovidiu Simonca pe coperta remarcabilei sale carti de interviuri. Dupa ce am citit-o, eu îi pot raspunde: în felul acesta, si cu asemenea interlocutori, da.
Daniel Cristea-Enache, martie 2010, revista Cultura

Cartea de interviuri a lui Ovidiu Şimonca, „Pot să vă mai enervez cu ceva?” reconfirmă legea nescrisă a scriitorului: nu există talent, geniu, măreţie, valoare literară dacă nu eşti un indiscret adevărat, un curios nebun şi, regula numărul unu, dacă nu ştii să întocmeşti o bîrfă ca lumea despre alt personaj din lumea literară sau despre tine însuţi.
Costi Rogozanu, martie 2010, blog www.voxpublica.ro

„Cei doi sunt foarte porniţi pe Adrian Marino, ei, nişte oameni vii, sunt virulenţi faţă de un mort. Iertaţi-mă, dar mi s-a părut că lipseşte acea notă creştinească, în care să fii ceva mai îngăduitor cu un om care nu-ţi mai poate răspunde”, consideră publicistul Ovidiu Şimonca, care aspiră la o presă culturală în care să semneze atât Gabriel Liiceanu, cât şi Adrian Marino, dar şi la o diversitate a opţiunilor culturale şi politice.
Mihaela Simona Guerra, februarie 2010, Evenimentul zilei

Incomod, dar totdeauna pertinent, permanent iscoditor şi nemulţumit cu puţinul şi banalul, Şimonca este, după gustul meu de refuznic al interviurilor, singurul întrebător din presa noastră intelectuală care, de la Tita Chiper încoace, are toată îndreptăţirea să-şi selecteze interviurile într-un volum de incontestabilă semnificaţie literară, dincolo de zi şi de clipă.
Radu Cosașu, ianuarie 2010, Dilema veche

Principala idee ce răzbate din carte este drumul sinuos pe care literatura română l-a parcurs în această perioadă, de la lipsa de vizibilitate internaţională la o anumită recalibrare europeană.
Interviu realizat de Dumitru Crudu cu autorul Ovidiu Șimonca, decembrie 2009, Radio Europa Liberă

Însuşi autorul a mărturisit că titlul i-a fost inspirat dintr-un interviu cu Gabriel Liiceanu, în care l-a întrebat chiar aşa: “Pot să vă enervez?”, iar Andrei Pleşu a dat ulterior un titlu la un comentariu de-al său chiar aşa, probabil reuşind chiar să se enerveze.
Ilă Citilă, decembrie 2009, blog de carte bookiseala

Video www.youtube.com

"Perfectionist sau nu, Emilian Galaicu-Paun e unul dintre cei mai culti (ba chiar oculti) poeti romani contemporani...Cat despre titlul cartii, Arme graitoare (decalc din frantuzeste: armes parlates), semnificatia-i e aceea din, intre altii, marele Hasdeu (cf. Etymologicum, s. Basaraba), transprutic, si el, ca em. g.-p.,-anume: "Se stie ca si in veacul de mijloc o mare parte din marci(le) nobilitare erau ceea ce se numeste in eraldica "armes parlantes", "figurae paronomasticae", adeca pe pecete sau pe steag figuraru lucruri al caror nume, peste tot sau macar intrucatva, aducea aminte de numele familiei nobile respective."
Serban Foarta
Deschide cartea.

Dosar de presa:
Tot mai exigente / mai subţiri cărţile poetului, iar, cu o lamă desenată pe copertă, Arme grăitoare, ultimul „raport literar” al lui E.G.P., are grosimea unei casete de lame de ras. Până la consistenţa unei singure lame mai este, dar tendinţa e vizibilă...
Mircea V. Ciobanu, ianuarie 2010, Romania literara

JURNALUL a desemnat „Arme graitoare” de Emilian Galaicu-Paun drept cea mai buna carte de poezie a anului.
Irina Nechit, decembrie 2009, Jurnal de Chisinau

Publicate initial in revista ardeleana Vatra, poemele lui Emilian Galiacu Paun, invoalte in trimiteri livresti, nu pot fi intelese daca nu stii cine e, de fapt, Joseph Grand, de exemplu, la care personajul liric “merge neanuntat intr-o vizita,” dar daca am reduce poezia sa doar la jocurile intertextuale si metatextuale am saraci-o foarte mult, intucit jocurile de cuvinte sau citatele spumoase nu sunt decit o pojghita in spatele careia descoperim o poezie de dragoste suculenta si debordanta.
Dumitru Crudu, decembrie 2009, Europa Libera

Video Jurnal TV

Unicul mare manierist din literatura romana, Serban Foarta este un poet extraordinar si inventiv.
Deschide cartea.

Nicolae Manolescu

   La tribuna, sub umbra protectoare a lui Lenin dominand multimea, stateau frumosii mincinosi ai neamului, care nu mai oboseau sa ne toarne balsam pe suflet povestind chestii atat de eroice despre noi, cei adunati in piata. Aflam cu fior ca in ultimiii patruzeci si cinci de ani, cat sezuseram sub rusi, nu facuseram altceva decat sa ne gandim, sub conducerea din umbra a acelor palavragii solemni, la alfabetul latin, la democratie, la libertate, chiar daca in fapte ei proslavisera partidul, pe Lenin si comunismul.
   Ce chestie super faina asta, sa vii in piata ca un ins oreacare si sa pleci de acolo erou-erou! Deschide cartea.

Recomandat de Observator Cultural

Dosar de presa:
Sex si perestroika este un fel de eseu lung, care atinge, sub aerul jucaus al fictiunii, cateva puncte sensibile si care pune in pagina cateva adevaruri. Pentru romani, cel putin, este un roman instructiv, din care afli amanunte relevante.
Catalin Sturza, octombrie 2009, Revista Cultura

Sex&Perestroika este un volum memorialistic, care încearcă să explice ce s-a întîmplat cu Republica Moldova în vremea comunismului şi cum limba română vorbită peste Prut era în pericol de dispariţie dacă nu venea Perestroika, lansată de Mihail Gorbaciov.
Ovidiu Simonca, octombrie 2009, Observatorul Cultural

" Poezia lui Radu Vancu nu seamana cu nimic din ce se scrie in prezent in literatura romana. Este un virtuos de tipul lui Malmsteen, in solurile sale de Chitara, incercand a forta cu toate mijloacele limitele tehnice ale artei, dar are in acelasi timp rafinamente demoniac-senzuale ale unui Steve Vai, exercitind o atractie comparabila cu a unor veritabile concerte rock din anii '80-'90".
Dragos Varga

Dosar de presa:
Poezia lui Radu Vancu este asemenea unei radiografii, daca te uiti la ea pur si simplu vezi umbre incetosate, dar pusa in lumina, poti vedea un splendid cancer ca o floare crescuta monstruos devorind ficatul, ca in Calea regala – este una dintre poeziile initiatice ale unui saman care psalmodiaza incantatiile lui.
Angelo Mitchievici, mai 2009, Observatorul Cultural